căruțași, s.m. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; cărăuș, harabagiu, cărucer. – Căruță + suf. -aș.
s. v. cărăuș.
s. m., pl. căruțáși
m. Persoană care transportă cu căruța pasageri sau greutăți; cărăuș. /caruță + suf. ~aș
căruțași s.m. dezertor.