casnici, -ce, adj., s.m. și f. I. Adj. 1. Care ține de casă1, de gospodărie. ♢ Industrie casnică = activitate industrială neevoluată, desfășurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obținerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. II. 1. S.f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria; gospodină. 2. S.m. (Rar) Căsean. – Casă1 + suf. -nic.
adj. 1. v. conjugal. 2. domestic, familial, gospodăresc. (Treburi ~.) 3. domestic, menajer. (Aparat de uz ~.)
Care ține de casă; propriu casei; gospodăresc. Aparat de uz ~. /casă + suf. ~nic