definiția casta definiție dex

caști, -ste, adj. Pur, nepătat, neprihănit; virtuos. – Din lat. castus.

adj. v. inocent.

≠ corupt, depravat, stricat

adj. m., pl. caști; f. sg. cástă, pl. cáste

Care este cinstit și neprihănit; pur. /<lat. castus

adj. – Pur, neprihănit. It. casto, lat. castus (sec. XIX). – Der. castitate, s.f., din lat.

adj. Pur, neprihănit, neîntinat, nepătat; virtuos. [< lat. castus, cf. it. casto].

adj. pur, neprihănit, neîntinat; nepătat, virtuos. (< it. casto, lat. castus)

caste, s.f. Fiecare dintre grupurile sociale închise și strict delimitate prin originea comună, prin profesiunea și prin privilegiile membrilor lor, în care este împărțită societatea în India și în alte țări orientale; p. gener. grup social închis care își păstrează privilegiile și interesele (egoiste). ♢ Expr. Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. – Din fr. caste.

adj. fecioară, neprihănită, virgină, (înv.) întreagă, (fig.) imaculată. (O tânără ~.)

s. tagmă. (Alcătuiesc o ~.)

s. f., g.-d. art. cástei; pl. cáste

f. 1) (în India și în alte state orientale) Clasă socială delimitată prin origine, ocupații și privilegii comune. 2) Grup social închis cu privilegii și cu spirit exclusivist. /<fr. caste

s.f. Fiecare dintre clasele sociale închise și strict delimitate prin originea comună, prin privilegiile membrilor lor etc., în care era împărțită societatea din India și din alte țări orientale; (p. ext.) grup social închis care își apăra izolarea și privilegiile sale egoiste. ♢ Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. [< fr. caste, cf. port. casta – rasă pură].

s. f. 1. (la hinduși, egipteni și la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupații, privilegii, cult religios etc. ♢ (p. ext.) grup social închis care își apără cu strictețe privilegiile; clan, clică. 2. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleași funcții. (< fr. caste, port. casta)