s.f. Stare patologică care apare în unele boli psihice și care se caracterizează printr-o rigiditate bruscă a mușchilor și printr-o tulburare a funcțiilor cerebrale. – Din fr. catalepsie, lat. catalepsis.
s. f., art. catalepsía, g.-d. catalepsíi, art. catalepsíei
f. Stare patologică a organismului caracterizată printr-o rigidizare bruscă a mușchilor și o tulburare a funcțiilor cerebrale. [Art. catalepsia; G.-D. catalepsiei; Sil. -si-e] /<fr. catalepsie, lat. catalepsis
s.f. Stare patologică manifestată prin înțepenirea bruscă a mușchilor și prin încetarea unor funcții cerebrale. [Gen. -iei. / < fr. catalepsie, cf. gr. katalepsis – atac].
s. f. stare patologică manifestată prin suprimarea sensibilității și a motricității. (< fr. catalepsie, lat. catalepsis)