catarame, s.f. Piesă din metal, os, material plastic etc., cu care se încheie o cingătoare, o curea etc. sau care este folosită ca obiect decorativ la confecții. ♢ Loc. adj. și adv. (Fam.) La cataramă = zdravăn, strașnic. ♢ Expr. Prieteni la cataramă = prieteni foarte buni. – Et. nec.
f. Piesă cu care se încheie o cingătoare sau este folosită ca obiect decorativ. ♢ Prieteni la ~ prieteni foarte buni. [G.-D. cataramei] /<săș. kattenramen
s.f. – Piesă din metal cu care se încheie o cingătoare. – Var. cătăramă. Origine incertă. După Lacea, Dacor., III, 741 din germ. DAR și Gáldi, Dict., 191), din germ. Kettenriemen, prin intermediul pronunțării săs. (*kattenramen, care nu este documentată). Der. este posibilă, însă marea răspîndire a cuvîntului rom. nu se potrivește cu ideea unui împrumut săs. Bogrea, Dacor., IV, 798 (cf. Lokotsch 1089) preferă să se refere la tc. kantarma. – Der. (în)cătărăma, vb. (a prinde în cataramă); descătărăma, vb. (a desface, a descheia).