definiția catranire definiție dex

cătrănesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi, a îmbiba un stâlp, un zid, o traversă etc. cu catran, cu scopul de a le proteja. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) supăra tare, a (se) amărî, a (se) necăji. 3. Tranz. Fig. A otrăvi (1), a învenina. – Din catran.

vb. 1. a gudrona. (A ~ fundul unei bărci.) 2. a smoli. (A ~ un obiect de lemn.)

vb. v. amărî, indispune, îndurera, întrista, mâhni, necăji, supăra.

vb. (sil. -tră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătrănésc, imperf. 3 sg. cătrăneá, conj. prez. 3 sg. și pl. cătrăneáscă

tranz. 1) A da cu catran (în scop protector). 2) fig. (persoane) A face să se cătrănească. /Din catran

intranz. 1) A se supăra foarte tare. 2) fig. A deveni trist; a se întrista; a se mâhni; a se amărî; a se scârbi. /Din catran

cătrăniri, s.f. Acțiunea de a (se) cătrăni și rezultatul ei; cătrănitură, cătrănit¹, cătrăneală. – V. cătrăni.

s. 1. cătrăneală, gudronare. (~ a fundului unei bărci.) 2. cătrăneală, smolire. (~ a unui obiect de lemn.)

s. v. amărăciune, întristare, mâhnire, necaz, supărare, tristețe.

s. f. (sil. -tră-), g.-d. art. cătrănírii; pl. cătrăníri