cauțiuni, s.f. 1. Sumă de bani depuși pentru garantarea executării de către debitor a unei obligații. 2. Sumă depusă pentru a obține eliberarea provizorie a unei persoane arestate și care garantează prezentarea acesteia la ancheta penală, la judecată și la executarea pedepsei; p. ext. garanție. [Pr.: ca-u-ți-u-] – Din fr. caution, lat. cautio, -onis.
s. (JUR.) 1. fidejusiune, garanție, (pop.) chezășie, (înv.) adeverință. (A depus ~.) 2. fidejusor, garant, (pop.), chezaș, (înv.) platnic, sodăș. (El este considerat ~ pentru debitor.)
f. 1) Obiect de valoare sau sumă de bani depusă drept garant pentru îndeplinirea de către debitor a unei obligații. 2) jur. (în unele legislații) Sumă de bani depusă pentru eliberarea temporară a infractorului pe timpul procesului penal. [Art. cauțiunea; G.-D. cauțiunii; Sil. ca-u-ți-u-] /<fr. caution, lat. cautio, ~onis
s.f. Sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații; (p. ext.) garanție. ♦ (Jur.) Sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a infractorului pe timpul procesului penal. [Pron. ca-u-ți-u-. / cf. fr. caution, lat. cautio – precauție].