s. f. (sil. că-u-), g.-d. art. căutătoárei; pl. căutătoáre
s. f. (sil. că-u-), g.-d. art. căutătoárei; pl. căutătoáre
căutători, -oare, s.m. și f. Persoană care caută, cercetează, umblă sau descoperă un lucru (ascuns). [Pr.: că-u-] – Căuta + suf. -ător.
m. 1) Persoană care caută, cercetează ceva greu de găsit. ~ de aur. /a căuta + suf. ~ător