caverne, s.f. 1. Peșteră, grotă. 2. Cavitate patologică cauzată de o boală într-un țesut organic (mai ales la plămâni). – Din fr. caverne, lat. caverna.
f. 1) Cavitate subterană naturală cu ieșire la suprafață; peșteră; grotă. 2) Cavitate patologică formată într-un organ (în special plămâni). /<fr. caverne, lat. caverna
s.f. 1. Peșteră, grotă. 2. Cavitate provocată de o boală într-un țesut al corpului. [< fr. caverne, cf. it., lat. caverna].