cavități, s.f. Adâncitură, gaură într-un corp solid. ♢ Cavitate rezonantă = circuit oscilant pentru frecvențe foarte înalte, constituit dintr-o incintă cu pereți metalici în care se pot întreține oscilații electromagnetice sub formă de unde staționare. ♦ Spațiu în interiorul organismului sau al unui organ din corpul omului sau al animalelor, în care se află anumite organe. Cavitate toracică. - Din fr. cavité, lat. cavitas, -atis.
s. 1. v. gaură. 2. v. cavernă. 3. cavitate generală v. celom; cavitate toracică v. torace; cavitate bucală v. gură.
f. 1) Spărtură sau adâncitură naturală ori făcută special într-un corp solid. ♢ ~ rezonantă cutie care produce rezonanță. 2) (la om sau la animale) Spațiu gol, în care sunt situate diverse organe. [G.-D. cavității] /<fr. cavité, lat. cavitas, ~atis
s.f. 1. Scobitură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid. 2. (Anat.) Spațiu gol în interiorul corpului sau într-un organ al omului. ♢ Cavitate generală = celom. [Cf. fr. cavité, it. cavità].
s. f. 1. gaură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid. 2. (anat.) spațiu gol în interiorul organismului ori al unui organ. o ~ generală = celom. (< fr. cavité, lat. cavitas)