ceacâi, s.f. (reg.) cuțitaș rudimentar; custură, buricaș.
s.f. – Briceag, cuțit. – Var. ciachie; ciochie, s.f. (unealtă de dogărie care servește la fixarea cercurilor pe butoaie). Tc. çaki (Graur, GS, VI, 330), de unde provine și bg. čekija „briceag”, pe care DAR îl consideră ca etimon al rom. În ciochie este evidentă contaminarea cu ciochină. Cf. și sb. čaklja, mag. csáklya.