ceainării, s.f. (Înv.) Local în care se servea ceai (2). – Ceaină (înv. „ceainărie” < rus.) + suf. -ărie.
s. (prin Mold.) ceaină.
s. f., art. ceainăría, g.-d. ceainăríei; pl. ceainăríi, art. ceainăríile
f. Local de alimentație publică unde se servește ceai. [Sil. ceai-nă-] /<rus. ceainağjia + suf. ~ărie