ceanác (-enáce),
s.n. –
Lighean. Tc.
çanak (Cihac, II, 559; Roesler 607; Șeineanu, II, 122; Meyer 142; Lokotsch 391; Ronzevalle 74), cf. ngr. τσανάϰι,
alb.
tšanak. Cuvîntul
exista și în
cuman.
čanak (cf. Kuun 124).
Pascu, I, 189, a
încercat să-l
explice prin tc.
çini (cf.
cinie), cu suf. -
ac.