ceapráz (ceaprázuri),
s.n. –
1. Șiret,
panglică,
galon,
firet. –
2. Marginea încălțămintei. –
3. Călcător,
zimțar. – Var.
cepraz(ă), ce(a)prag. Tc.
çapraz (Cihac, II, 559; Miklosich,
Fremdw., 82; Șeineanu, II, 123; Meyer 442; Lokotsch 396); cf. ngr. τσαπράζι,
alb.
tšapraz, bg.
čapraz,
pol.
szabraka, de unde germ.
Schabracke, fr.
schabraque. – Der.
ceprăzar (var.
ceaprăzar, ce(a)prăgar), s.m. (
fabricant sau
negustor de
ceaprazuri);
ceaprăzărie, s.f. (
prăvălie în care se vînd
ceaprazuri;
meseria de
ceaprazar).