s.f. Absență a vederii datorită unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale căilor nervoase sau ale centrilor vederii; ablepsie, orbire. ♢ Cecitate psihică = pierdere a capacității de recunoaștere a obiectelor cu ajutorul văzului. Cecitate verbală = pierdere a capacității de a citi sau de a înțelege sensul limbajului scris; alexie. Cecitate nocturnă = hemeralopie. – Din fr. cécité, lat. caecitas, -atis.
s. (MED.) 1. ablepsie, orbire. 2. cecitate diurnă = hemeralopie, (pop.) orbul găinilor; cecitate verbală = alexie.
s. f., g.-d. art. cecității
f. med. Lipsă a vederii; ablepsie; orbire. ~ nocturnă. ♢ ~ psihică boală caracterizată prin incapacitatea bolnavului de a recunoaște obiectele cu ajutorul văzului. ~ verbală incapacitatea de a citi sau de a înțelege cele scrise; alexie. /<fr. cecïté, lat. caecitas, ~atis
s.f. Lipsă de vedere; orbire. ♢ Cecitate verbală = pierdere a capacității de a citi sau de a înțelege sensul limbajului scris. [Cf. fr. cécité, lat. caecitas].
s. f. 1. slăbire a capacității vizuale; orbire. o ~ psihică = pierdere a capacității de a recunoaște obiectele cu ajutorul văzului; ~ verbală = alexie. 2. (fig.) orbire intelectuală. (< fr. cécité, lat. caecitas)