, cegi s.f. Pește de apă dulce cu botul lung și ascuțit, având o serie de discuri osoase pe spate și pe laturi (Acipenser ruthenus). – Din scr. čega.
, cegi s.f. Pește de apă dulce cu botul lung și ascuțit, având o serie de discuri osoase pe spate și pe laturi (Acipenser ruthenus). – Din scr. čega.
f. Pește dulcicol cu botul alungit și cu o serie de plăci osoase pe laturi, prețuit pentru carnea lui. [G.-D. cegii] /<sb. țiga
f. Pește dulcicol cu botul alungit și cu o serie de plăci osoase pe laturi, prețuit pentru carnea lui. [G.-D. cegii] /<sb. țiga
cegi, s.f. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), un sturion mai mic, de 60-80 cm și 6-7 kg, caracterizat prin botul lung, ascuțit și întors în sus, cu mustăți ca niște franjuri, adaptat la viața în apele dulci aferente Mării Negre și Mării Caspice; oferă icre negre cu bob mic, de culoare cenușie-verzuie; se comercializează în Occident ca sterlet (Acipenser ruthenus). – V. sturion.
cegi, s.f. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), un sturion mai mic, de 60-80 cm și 6-7 kg, caracterizat prin botul lung, ascuțit și întors în sus, cu mustăți ca niște franjuri, adaptat la viața în apele dulci aferente Mării Negre și Mării Caspice; oferă icre negre cu bob mic, de culoare cenușie-verzuie; se comercializează în Occident ca sterlet (Acipenser ruthenus). – V. sturion.
s.f. – Varietate de sturion de Dunăre (Acipenser ruthenus). – Var. Cigă. Origine incertă. Există și în sb. čiga, kèčika, pol. czeczuga, mag. csuka, kecsege, bg. čiga, fără a se putea preciza care îi este proveniența. – Der. cegarniță, s.f. (vîrșă). Cf. căciugă.