cehi, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Cehiei sau populației ei, privitor la Cehia sau la populația ei; cehesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave. – Din ceh. čech. Cf. sl. cĕhŭ.
m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei sau este originară din Cehia. /<ceh. țech
Care aparține Cehiei sau populației ei; din Cehia. /<ceh. țech
s.m. – Locuitor al Cehiei. Sl. čechŭ; în vechime, cu pl. ceși. – Der. cehesc (var. ceșesc), adj. (ceh).
adj., s. m. f. (locuitor) din Cehia. ♢ (s. f.) limbă din ramura apuseană a limbilor slave, vorbită de cehi. (< germ. tschechisch)