celare, s.n. Mică încăpere în locuințele țărănești, pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice. – Lat. cellarium.
s. (înv.) veghetoare. (~ la stână.)
s. v. comarnic.
s. n., pl. celáre
n. reg. Încăpere mică într-o casă țărănească, unde se păstrează alimentele și unele obiecte casnice. /<lat. cellarium
s.n. – Cămară. – Mr. țilar. Lat. cellarium (Pușcariu 331; Candrea-Dens., 301; REW 1804; DAR); cf. v. it. cellaio, prov. celier, fr. cellier, cat. celler, sp. cillero, port. celleiro. Cf. chelar.