celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc. – Din fr. célébrer, lat. celebrare.
vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. celebréz, 3 sg. și pl. celebreáză
tranz. 1) (acte publice sau private) A înfăptui cu solemnitate; a oficia. 2) (evenimente importante, zile memorabile) A marca în mod solemn; a serba; a sărbători. ~ ziua declarării suveranității republicii. /<fr. célébrer, lat. celebrare
vb. I. tr. 1. A săvârși solemn un act însemnat, important; a oficia. 2. A sărbători (un eveniment, o dată memorabilă). 3. A proslăvi. [< fr. célébrer, cf. it., lat. celebrare].
s. f. (sil. -bra-ți-e), art. celebráția (sil. -ți-a), g.-d. art. celebráției; pl. celebráții, art. celebráțiile (sil. -ți-i-)
s.f. (Liv.) Celebrare. [Var. celebrațiune s.f. / cf. fr. célébration].
s. f. celebrare. (< fr. célébration)