celibatari, -e, s.m. și f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire.
s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.)
s. m., pl. celibatári
m. și f. Persoană (mai ales bărbat) necăsătorită; burlac; holtei; flăcău. /<fr. célibataire
s.m. și f. Persoană necăsătorită, burlac, holtei. [< fr. célibataire].
s. m. f. persoană necăsătorită. (< fr. célibataire)
s. f., g.-d. art. celibatárei; pl. celibatáre
s. f., g.-d. art. celibatárei; pl. celibatáre