s.n. Clavecin; clavicembal. – Cuv. it.
s. v. clavecin.
s. n., pl. cembalóuri
s.n. 1. (Ant.) Instrument muzical de percuție compus din două talere. 2. Instrument cu claviatură asemănător clavecinului; spinetă, cimbal (1). [Pl. -ouri. / < it. cembalo].
s. n. clavecin. (< it. cembalo)