s.f. Impresie generală, nediferențiată, care rezultă din totalitatea senzațiilor primite de la organele interne, caracterizându-se printr-o dispoziție plăcută sau neplăcută; sensibilitate care reflectă propria existență fizică. – Din fr. cénesthésie.
(impresie, sensibilitate) s. f. (sil. mf. cen-) → estezie
f. 1) Senzație vagă pe care o are o persoană despre existența propriilor organe corporale, care în stare normală nu intră în sfera atenției sau preocupării psihice. 2) psih. Reacție senzorială la receptarea unui fapt de viață, a unei opere de artă etc. [Art. cenestezia; G.-D. cenesteziei; Sil. -zi-e] /<fr. cénesthésie
s.f. Senzație vagă rezultată din informațiile provenite de la organele interne; sensibilitate care reflectă propria existență corporală. [Gen. -iei. / < fr. cénesthésie, cf. gr. koinos – comun, aisthesis – simțire].