cenobiți, s.m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Din fr. cénobite, lat. coenobita.
s. (BIS.) (înv.) chinovit. (~ul este călugărul care trăiește într-o mănăstire.)
s. m., pl. cenobíți
m. 1) Călugăr care trăiește într-un cenobiu. /<fr. cénobite, lat. coenobita
s.m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire sau într-o comunitate monahală. [< fr. cénobite, cf. lat. coenobita].
s. m. călugăr care trăiește într-o mănăstire. (< fr. cénobite, lat. coenobita)