centralizări, s.f. Acțiunea de a centraliza și rezultatul ei; centralizație; spec. proces de unire a mai multor unități economice (mai mici) în mari unități economice. ♦ Centralizarea capitalului = formarea unor capitaluri mai mari prin unirea unor capitaluri mai mici. – V. centraliza.
s. f., g.-d. art. centralizării; pl. centralizări
s.f. Acțiunea de a centraliza. ♦ Formă de organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament și guvern și un singur sistem de instanțe judecătorești; concentrare. ♢ Centralizarea capitalului = proces de creștere a capitalului prin înghițirea micilor capitaluri de către marii capitaliști și a întreprinderilor mici de către marile întreprinderi. [< centraliza].
s. f. acțiunea de a centraliza; concentrare. ♢ organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament și guvern și un singur sistem de instanțe judecătorești. o ă capitalului = creștere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de către marii capitaliști, sau prin unirea mai multor capitaluri într-unul singur. (< centraliza)