adj. m., pl. centroízi; f. sg. centroídă, pl. centroíde
I. s. n. punct din spațiu care se mișcă cu o viteză egală cu viteza medie a obiectelor cerești din vecinătatea lui. II. s. f. curbă, loc geometric al centrului instantaneu de rotație în raport cu sistemul de referință mobil sau fix, respectiv rostogolirea și baza. (< engl. centroid)