cercetători, -oare, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care cercetează. 2. S.m. și f. Persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. ♢ Cercetător științific = funcție în cadrul institutelor de cercetări științifice, în laboratoare etc.; persoană care are această funcție. – Cerceta + suf. -ător.
s., adj. 1. s. om de știință, (înv.) scrutător. (Un remarcabil ~ în domeniul ...) 2. adj. v. atent.
adj. m., s. m., pl. cercetătóri; f. sg. și pl. cercetătoáre
Care ține de cercetare; care cercetează; scrutător. Privire ~oare. /a cerceta + suf. ~ător
m. și f. Persoană specializată în cercetări științifice; om de știință; investigator. ~ științific. /a cerceta + suf. ~ător