cereri, s.f. Acțiunea de a (se) cere și rezultatul ei. 1. Solicitare; rugăminte. 2. Pretenție, exigență; revendicare. 3. Căutare, cerință; cantitate de bunuri și de servicii necesare pentru a acoperi consumul. ♢ Cerere solvabilă = (în economia de mărfuri) cerință de mărfuri și de servicii pentru care cumpărătorii dispun de mijloace de plată. ♢ Loc. adv. La cerere = când se cere, când se solicită. 4. Sesizare adresată unui organ de jurisdicție sau unui alt organ de stat pentru valorificarea, recunoașterea sau apărarea unui drept. ♦ (Concr.) Petiție. 5. (Tehn.; în sintagmele) Cerere de oxigen = cantitate de oxigen consumată într-un anumit timp de o apă care se scurge prin canale, atunci când este supusă unui proces de curățare biologică. Cerere maximă de putere = valoare maximă a puterii care se cere unei centrale electrice, într-un interval de timp limitat. – V. cere.
s. 1. pretenție, revendicare, revendicație, (înv.) pretendă, (grecism înv.) pretenderimă, (turcism înv.) teclif. (~ lui a fost satisfăcută.) 2. (JUR.) cerere reconvențională = reconvențiune. 3. v. solicitare. 4. apel, rugăminte. (A ascultat ~ lui.) 5. v. rugăminte. 6. v. petiție. 7. v. cerință. 8. v. căutare.
f. 1) v. A CERE. 2) Solicitare scrisă sau orală, adresată unei oficialități. ~ea lui a fost satisfăcută. ♢ La ~ la solicitare. 3) ec. Cantitate de bunuri necesare consumului. ♢ ~ și ofertă raport dintre cantitatea de mărfuri propuse consumatorilor și posibilitățile lor de cumpărare. [G.-D. cererii] /v. a cere