cerșesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cere de pomană; a cerșetori. 2. Intranz. A cere ceva cu stăruință (ca un cerșetor); p. ext. a se înjosi cerând ceva. – Din cere.
vb. a cere, a se milogi, (pop.) a prosti, (Transilv. și Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerșetori, (arg.) a mangli. (~ pe la colțuri de stradă.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșésc, imperf. 3 sg. cerșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cerșeáscă