certări, s.f. (Înv.) Acțiunea de a (se) certa; mustrare; sfadă. – V. certa.
s. 1. dojenire, mustrare, (livr.) apostro-fare, (pop.) sfădire. (~ cuiva.) 2. v. ceartă.
s. v. condamnare, osândă, osân-dire, pedeapsă, pedepsire.
s. f., g.-d. art. certării; pl. certări