certificate, s.n. Act oficial prin care se confirmă exactitatea unui fapt, autenticitatea unui înscris sau în care se atestă o anumită calitate, în vederea valorificării unor drepturi; atestat. ♢ Certificat de alegător = (în unele state) act prin care se constată înscrierea unui cetățean, în listele electorale și pe baza căruia acesta își exercită dreptul la vot. Certificat prenupțial = certificat medical eliberat celor ce vor să se căsătorească, prin care se atestă că starea sănătății acestora este corespunzătoare pentru întemeierea unei familii. – Din fr. certificat, lat. certificatum.
s. (astăzi rar) atestat, (înv.) atestație, certificație, încredințare, patentă, testimoniu, teșcherea, zapiscă. (~ de 10 clase.)
s. n., pl. certificáte
n. 1) v. A CERTIFICA. 2) Document oficial prin care se atribuie anumite drepturi sau se certifică ceva. ~ de naștere. /<fr. certificat, lat. certificatum
s.n. Act (oficial) prin care se confirmă, se atestă ceva. [< fr. certificat, it. certificato < lat.t. certificatum].
s. n. act oficial prin care se certifică, se atestă ceva. (< fr. certificat, lat. certificatum)
s. f., pl. certificáții
s.f. Certificare; (concr.) certificat. [Var. certificațiune s.f. / cf. fr. certification].