ceruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu un strat de ceară; a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îmbiba cu ceară. – Ceară + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ceruiésc, imperf. 3 sg. ceruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ceruiáscă
tranz. (fire, scânduri etc.) A acoperi cu un strat subțire de ceară. ♢ ~ parchetul a lustrui parchetul cu ceară. /ceară + suf. ~ui