definiția cestul definiție dex

cesturi, s.n. Mănușă de piele, armată cu plumb și cu fier, de care se serveau atleții din antichitate în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. – Din fr. ceste, lat. caestus.

cești, ceste, adj. dem. (Înv. și reg.) Acest. [Gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor] – Din acest (prin afereză).

adj. v. acest.

s. n., pl. césturi

adj. m. (antepus), g.-d. céstui, pl. cești; f. sg. ceástă, g.-d. céstei, pl. céste; g.-d. m. și f. céstor

césturi, s.n. (înv.) una din bucățile tăiate din prescură de preot.

s.n. (Ant.) Mănușă de piele armată cu plumb și cu fier, de care se serveau atleții în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. [Pl. -turi. / < lat. caestus, cf. fr. ceste].

s. n. (ant.) mănușă de piele armată cu plumb sau fier, de care se serveau atleții în luptele pugilistice. (< lat. caestus, fr. ceste)

elem. „curea, panglică”. (< fr. cest/o/-, cf. gr. kestos, centură)