céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext.. din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.
pop. 1. intranz. înv. A cânta din ceteră (sau din alt instrument cu coarde). 2. tranz. pop. 1) (persoane) A deranja întruna și insistent cu același lucru; a pisa; a necăji; a plictisi. 2) (hăituri, colinde etc.) A spune pe de rost, expresiv și cu intonație adecvată; a declama; a recita. /Din ceteră
ceterași, s.m. (Reg.) Persoană care cântă din ceteră; violonist, lăutar, scripcar. – Ceteră + suf. -aș.