cetluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A lega strâns, a lega fedeleș. 2. A bate. – Din magh. csatolni.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cetluiésc, imperf. 3 sg. cetluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cetluiáscă
tranz. 1) A lega strâns. 2) pop. A bate tare (cu ceatlăul); a zdrobi în bătăi; a ciomăgi; a îmblăti; a melestui. /<ung. csatolni
intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /<ung. csatolni