s.f. Stare patologică caracterizată prin scăderea rezervei alcaline a sângelui, datorită acumulării de acetonă, acid acetilacetic etc. [Pr.: -to-a-] – Din fr. cétoacidose.
s. f. (sil. -to-a-), g.-d. art. cetoacidózei
s.f. Stare patologică a organismului, caracterizată prin scăderea rezervei alcaline a sângelui ca urmare a acumulării de acetonă. [Pron. -to-a-. / < fr. cétoacidose].