cetone, s.f. Nume generic dat unor compuși organici, care se obțin mai ales prin definitie/oxida">oxidarea alcoolilor secundari, a hidrocarburilor etc. întrebuințați în sinteza multor substanțe organice. – Din fr. cétone.
f. Grup de compuși organici, cu miros caracteristic, întrebuințați în sinteza unor substanțe organice. /<fr. cétone
s.f. Nume care înglobează anumiți compuși organici, rezultați în general prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hidrocarburilor. [< fr. cétone].
s. f. denumire dată unei clase de compuși organici obținuți prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hidrocarburilor. (< fr. cétone)