cheflii, adj. Căruia îi plac chefurile; p. ext. cu chef, amețit de băutură; vesel, bine dispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli).
adj., s. petrecăreț, (înv. și reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeț. (Om ~.)
adj. m. (sil. -fliu), f. cheflíe; pl. m. și f. cheflíi
Care are chef; cu chef; bine dispus; vesel. [Sil. che-fliu] /<turc. keyfli