chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui.
vb. a benchetui, a petrece, a prăznui, (înv. și pop.) a (se) ospăta, (Mold. și Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. și prin Maram.) a mulătui. (Au ~ toată noaptea.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiésc, imperf. 3 sg. chefuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chefuiáscă