definiția chelii definiție dex

expr. a avea un plan

chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.

vb. (MED.) a pleșuvi, (pop.) a chelboși, (înv.) a pleși.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 sg. și pl. cheleáscă

intranz. A pierde părul de pe cap; a deveni chel; a pleșuvi. /Din chel

elem. „gheară, clește”. (< fr. chéli-, cf. lat. chela, gr. khele)

chelii, s.f. 1. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diverse boli; calviție, pleșuvie. 2. Porțiune a capului lipsită definitiv de păr. – Chel + suf. -ie.

s. (MED.) calviție, pleșuvie, (înv. și reg.) pleașă, (reg.) chelbe, pleșcă, pleșuveală.

s. f., art. chelía, g.-d. art. chelíei; pl. chelíi, art. chelíile

f. 1) Cădere totală sau parțială a părului de pe cap, provocată de diferite boli; pleșuvie; calviție. 2) Porțiune a capului de pe care a căzut definitiv părul; pleșuvie. [Art. chelia; G.-D. cheliei; Sil. -li-e] /chel + suf. ~ie

s.f., art. chelía, g.-d. art. chelíei, pl. chelíi, art. chelíile.

aerodrom, autostradă, deșertul păduchilor, frunte înalță, patinoar de muște, poieniță, reflector.