chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. Chenar + suf. -ui.
vb. a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chenăruiáscă
tranz. (obiecte) A prevedea cu un chenar. /chenar + suf. ~ui