chepceá (-éle),
s.f. –
Lingură de
spumă. Tc.
kepçe (Șeineanu, II, 105), cf. ngr. ϰεφέ, bg.
kebče. Probabil cuvînt
identic cu
chepcel, s.n. (
vas de
scos apă;
instrument de
pescuit), care pare un dim. cu suf.
-el. Totuși, Giuglea,
Dacor., I, 248 (cf. REW 1772 și
DAR)
îl derivă de la lat
caucellus (cf. fr.
choisel, choseau) care
prezintă dificultăți fonetice. Cf.
Graur,
BL, V, 92.