chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chezășuiáscă
tranz. înv. 1) A asigura în calitate de chezaș; a garanta. 2) A asigura printr-o chezășie. /chezaș + suf. ~ui
chezășuiri, s.f. Acțiunea de a chezășui și rezultatul ei; garantare. – V. chezășui.
s. f., g.-d. art. chezășuírii; pl. chezășuíri