chișávi, chișáve, adj. (reg.) 1. (despre timp) ploios. 2. (despre oameni) rău la mațe, certăreț, potrivnic, uricios; îndărătnic, încăpățânat; leneș. 3. (despre cai) care mușcă, cu nărav, nărăvaș.
adj. – 1. Umed, ploios. – 2. Ursuz, repezit, nesuferit. Bg. kišáv „ploios” (DAR). Cf. chișai. – Der. chișorniță, s.f. (ceață), prin contaminare cu viforniță.