chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț.
vb., ind. prez. 1 sg. chibițéz, 3 sg. și pl. chibițeáză
intranz. A avea îndeletnicirea de chibiț; a fi chibiț. /Din chibiț