s.f. Acțiunea de a (se) chibzui; judecată cumpănită, deliberare. – V. chibzui.
s. 1. deliberare, gândire, judecare, (fig.) cumpănire, drămuire. (După o îndelungă ~.) 2. deliberare, dezbatere, discutare, discuție, (livr.) pertractare. (A avut loc ~.) 3. v. chibzu-ială.
≠ nechibzuire
s. f., g.-d. art. chibzuírii