s.n. Doctrină mistică care susține că perfecțiunea creștină constă în dragostea față de Dumnezeu și în liniștea inactivă a sufletului. [Pr.: chi-e. – Var.: cvietísm s.n.] – Din fr. quiétisme.
m. 1) Concepție etico-religioasă, condamnată de biserică, care preconizează contemplația mistică și neagă importanța practicilor rituale. 2) Concepție care recomandă dobândirea liniștii sufletești prin adoptarea unei atitudini pasive și contemplative față de lume. [Sil. chi-e-] /<fr. quiétisme, lat. quietismus
s.n. Concepție etică-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale. ♦ (P. ext.) Orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. [Pron. chi-e-, scris și quietism, var. cvietism s.n. / < fr. quiétisme, cf. lat. quies – liniște].
s. n. concepție etico-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale. ♢ (p. ext.) orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. (< fr. quiétisme)