chinovii, s.f. Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. [Acc. și: chinovíe] – Din sl. kinovija.
chinovii, s.f. Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. [Acc. și: chinovíe] – Din sl. kinovija.
s. f. (sil. -vi-e), art. chinovía (sil. -vi-a), g.-d. art. chinovíei; pl. chinovíi, art. chinovíile (sil. -vi-i-)
s. f. (sil. -vi-e), art. chinovía (sil. -vi-a), g.-d. art. chinovíei; pl. chinovíi, art. chinovíile (sil. -vi-i-)
s.f. – Cenobit, mănăstire de cenobiți. Gr. ϰοινόβιον, în parte prin intermediul sl. kinovija (Cihac, II, 647; DAR; Gáldi 164; Vasmer, Gr., 78). – Der. chinovit, s.m. (cenobit), din ngr. ϰοινοβίτης (dublet, neol. cenobit, din fr.); chinovitic, adj. (înv., de cenobit); chinovial, adj. (înv., de cenobit); chinovicește, adv. (în felul cenobiților); chinoviarh, s.m. (pustnic), din ngr. ϰοινοβιάρχης.
s.f. – Cenobit, mănăstire de cenobiți. Gr. ϰοινόβιον, în parte prin intermediul sl. kinovija (Cihac, II, 647; DAR; Gáldi 164; Vasmer, Gr., 78). – Der. chinovit, s.m. (cenobit), din ngr. ϰοινοβίτης (dublet, neol. cenobit, din fr.); chinovitic, adj. (înv., de cenobit); chinovial, adj. (înv., de cenobit); chinovicește, adv. (în felul cenobiților); chinoviarh, s.m. (pustnic), din ngr. ϰοινοβιάρχης.