s. 1. calvar, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, suferință, (înv. și pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. și reg.) pătimită, scârbă, (înv.) răbdare, straste, suferire, (fig.) povară. (Ce ~uri a avut de îndurat!) 2. v. zbucium. 3. v. tortură. 4. caznă, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ștrapaț, (prin Munt.) morânceală, (Mold. și Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (~ul lui a fost încununat de succes.)
s.n. – 1. Suferință, tortură, supliciu; durere fizică în general. 2. Caznă, tortură, supărare, canoneală; suferință, morală în general. Mag. kin (Miklosich, Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. sb. kini, cr. kina, tc. kin. Cuvînt împrumutat din sec. XV sau înainte. După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din tc. kin „ură”. – Der. chinui, vb. (a tortura, a suferi; refl., a se munci, a se strădui); chinuială, s.f. (tortură, supliciu); chinuitură, s.f. (înv., tortură); chinuitor, adj. (care chinuiește); chinzui, vb. (Trans., a chinui), der. direct de la mag. kinozni; chinzai, s.n. (Trans., supliciu, tortură).
CHIN- / CHINET(O)- / CHINEZI(O)-, -CHINÉZĂ, -CHINEZÍE / CINETO-, -CINÉZĂ elem. „mișcare”, „transformare”. (< fr. kin-, kinet/o/-, kinési/o/-, -kinèse, -kinésie, cinéto-, -cinèse, cf. gr. kinesis, kinetos)