chiotesc, vb. IV. Intranz. A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot.
vb. v. chiui.
vb. (sil. chi-o-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 sg. și pl. chioteáscă
intranz. (despre oameni) A scoate un strigăt ascuțit puternic și prelung (de bucurie, de chemare etc.); a produce chiote; a chiui; a hăuli. [Sil. chi-o-] /Din chiot