, pers.3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițăi vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.
vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá
pers. 3 chíțăie intranz. (despre șoareci, șobolani etc.) A scoate sunete stridente și repetate, caracteristice speciei. /chiț + suf. ~ăi